Cântecul vieții mele ...
Do you ever feel like braking down?
Do you ever feel out of place,
Like somehow you just don't belong
And no one understands you?
Do you ever wanna run away?
Do you lock yourself in your room
With the radio on turned up so loud
That no one hears you're screaming?
No, you don't know what it's like
When nothing feel all right
You don't know what it's like
To be like me
To be hurt
To feel lost
To be left out in the dark
To be kicked when you're down
To feel like you've been puched around
To be on the edge of braking down
And no one's there to save you
No, you don't know what it's like
Welcome to my life
Do you wanna be somebody else?
Are you sick of feeling so left out?
Are you desperate to find something more
Before your life is over?
Are you stuck inside a world of hate?
Are you sick of everyone around?
With their big fake smiles and stupid lies
While deep inside you're bleeding
No, you don't know what it's like
When nothing feels all right
You don't know what it's like
To be like me
To be hurt
To feel lost
To be left out in the dark
To be kicked when you're down
To feel like you've been puched around
To be on the edge of breking down
And no one's there to save you
No, you don't know what it's like
Welcome to my life
No one ever lied straight to your face
And no one ever stabbed you in the back
You might think I'm happy buf I'm not gonna be okay
Everybody always gave you what you wanted
You never had to work it was always there
You don't know what it's like, what it's like
To be hurt
To feel lost
To be left out in the dark
To be kicked when you're down
To feel like you've been puched around
To be on the edge of bracking down
And no one's there to save you
No, you don't know what it's like ( what it's like )
To be hurt
To feel lost
To be left out in the dark
To be kicked when you're down
To feel like you've been puched around
To be on the edge of bracking down
And no one's there to save you
No, you don't know what it's like
Welcome to my life
Welcome to my life
Welcome to my life
Melodia care imi exprima viata mai bine decat am putut eu singura ...
Pur si simplu nu cred ca m-ai rezist! M-am saturat sa aud continuu aceleași cuvinte ucigatoare ... De ce trebuie sa fie viața atat de cruda? De ce nu mai pot fiii si eu fericita? Sunt satula sa mi se zica de fiecare data ca nu fac nimic bine, ca totul este inutil si fără sens, ca pentru oricine tot ceea ce fac eu este stupid, o pierdere de timp. Sunt chiar atat de rea? Chiar orice fac sau spun este gresit? Nu înțeleg, ce este atat de gresit in a-ți spune punctul de vedere, in a spune ceea ce gandesti cu adevărat?
Simt ca totul devine fin ce in ce mai rau, ca totul se duce de rapa, ca orice are legatura cu mine nu este bun, este nefolositor si ca nimănui nu ii pasa, ca eu nu am vreun sens pe aceasta lume ...
Stau si mă gândesc ... mă gândesc la anul trecut pe vremea asta ... atunci eram atat de optimista, de vesela ... iar acum, acum am devenit o cu totul alta persoana; una pe care nici eu nu o mai recunosc. Nu vine sa cred cat de multe s-au intamplat de atunci, cat de multe s-au schimbat, cat de mult m-am schimbat eu ...
Totul este legat de un singur lucru: timpul.
"Timpul este cel mai bun profesor. Din pacate el își omoara elevii."
Si acum am de gând sa mai Putine cateva citate.
"Daca stai sa judeci oamenii, nu mai ai timp sa ii iubesti."
"Exista un drum corect si un drum gresit in a face orice lucru; drumul gresit este acela de a încerca sa-i faci pe toți sa ajungă la locul propus in modul corect."
"Toți oamenii se aseamana prin cuvinte, numai faptele ii deosebesc."
"O viața in care ai făcut o mie de greșeli, este de o mie de ori mai buna decat una in care nu ai făcut nimic."
"Sa iubim nebuneste tot ce strâng este pe acest pământ, fiind alta viața nu ne este cunoscuta."
"Experiența este numele pe care fiecare il da propiilor greșeli."
"In afara gandului, nimic nu mai rămâne frumos si interesant, căci gândul este viața."
luni, 19 septembrie 2011
miercuri, 14 septembrie 2011
ALWAYS
Ma simt pur si simple oribil. Simt ca totul in jurul meu Devine din ce in ce mai rau, viata dandu-mi o alta palma dureroasa, razbunandu-se din nu stiu ce motiv. Ce am facut sa merit asta? Singura intrebare ce se afla in capul meu, singurul lucru la care ma gandesc. Nu mai suport, tot timpul ajung sa ma gandesc la subiectul asta si a de emit imposibil de suportat. Doar ce scapasem de acest gand acum doua saptamani si credeam ca totul este in sfarsit ok, iar acum totul se intoarce din nou impotriva mea.
Azi totul a inceput bine, apoi am ajuns la scoala si eram nerabdatoare sa se dune si sa inceapa ora mea preferata, biologia. S-a sunat si toata lumea astepta sa vina profa noua. Noi asteptam si asteptam si tot asteptam. Majoritatea urlau ca disperatii prin toata clasa, zici ca venea sfarsitul lumii la cat de disperati erau. Mă rog. Stateam cu cateva colege si radeam. S-ar presupune ca ar fi trebuit sa stau cu "prietenele" mele. Mdap, ce mai prietene. Nu le pasa de mine nici un pic, am impresia ca ele stau cu mine doar din interes, un plan ascuns de-al lor sau ceva de genu. La ce minte malefuca pot avea uneori nici nu mă mira. Atunci când sunt cu ele mă mai baga putin in seama si imi mai zic cateva cuvinte, mai bine zis barfim putin despre un subiect de care sunt satula, grupul piti. Stiu deja cat de rele sunt si cat de nesimtite si Pline de tupeu sunt fetele alea. Revenind la subiect. Ideea este ca mi-am dat seama ca nu am prietene adevărate, nici prieteni, nici nimic. Chiar nu mai exista si persoane bune la inima, care sa nu aibă un interes ascuns, nu mai sunt si oameni de încredere pe lumea asta? Eh, cine știe, poate voi găsi si eu o astfel de persoana, cel putin asa sper.
Pai cred ca asta este postarea de azi. Sper ca maine sa fie o zi mai ok. Voi reveni maine cu o postare, sper sa am timp de una micuta.
Noapte buna tuturor !!!
See ya !!!
Azi totul a inceput bine, apoi am ajuns la scoala si eram nerabdatoare sa se dune si sa inceapa ora mea preferata, biologia. S-a sunat si toata lumea astepta sa vina profa noua. Noi asteptam si asteptam si tot asteptam. Majoritatea urlau ca disperatii prin toata clasa, zici ca venea sfarsitul lumii la cat de disperati erau. Mă rog. Stateam cu cateva colege si radeam. S-ar presupune ca ar fi trebuit sa stau cu "prietenele" mele. Mdap, ce mai prietene. Nu le pasa de mine nici un pic, am impresia ca ele stau cu mine doar din interes, un plan ascuns de-al lor sau ceva de genu. La ce minte malefuca pot avea uneori nici nu mă mira. Atunci când sunt cu ele mă mai baga putin in seama si imi mai zic cateva cuvinte, mai bine zis barfim putin despre un subiect de care sunt satula, grupul piti. Stiu deja cat de rele sunt si cat de nesimtite si Pline de tupeu sunt fetele alea. Revenind la subiect. Ideea este ca mi-am dat seama ca nu am prietene adevărate, nici prieteni, nici nimic. Chiar nu mai exista si persoane bune la inima, care sa nu aibă un interes ascuns, nu mai sunt si oameni de încredere pe lumea asta? Eh, cine știe, poate voi găsi si eu o astfel de persoana, cel putin asa sper.
Pai cred ca asta este postarea de azi. Sper ca maine sa fie o zi mai ok. Voi reveni maine cu o postare, sper sa am timp de una micuta.
Noapte buna tuturor !!!
See ya !!!
marți, 13 septembrie 2011
I'M AWAKE AND I'M STILL ALIVE :D
So ... se pare ca a început școala. Am așteptat mult acest moment, dar deja imi este dor de vacanța. Mi-a fost tare dor de toți colegii, amicii, de toți deoarece nu prea ne-am vazut vara asta. Eh, acum o sa ii vad destul si o mă satur repede de ei, pentru ca cam 98% dintre colegi sunt niște nesimtiti, egocentristi, iar fetele cam toate sunt niște pitipoance ordinare care te seaca pe creier.
Azi a fost o zi nasoala. Timpul abea trecea, secundele erau interminabile, minutele se scurgeri cu incetinitorul, pur si simplu simteam ca totul s-a oprit in loc si ca nu se mai termina odata. Pe la jumătatea primei ore deja nu mai puteam, profa vorbea continuu, era o liniște monumentala in clasa, iar eu mă uitam din cinci in cinci secunde la ceas, care parca era stricat si se blocase. Mdap, cam asta o sa fac in postarea de azi, mă voi plânge pentru nimicuri. Revenind. Dimineața m-am trezit la o ora imposibila, la 06:10. Nu-mi venea sa cred cat de întuneric era afara, ma uitam uimita pe geam si credeam ca este miezul nopții. Când am ajuns la școala, spre marea mea mirare, am ajuns prima. In școala nu mai erau prea multi elevi pe acolo.
Nu peste mult timp, a venit minunatul grup piti si a urmat o mica cearta între mine si una, Teo. Mama, imi venea sa o iau la bătaie. Aia comenta doar ca sa se afle in treaba si ca sa mă enerveze pe mine, ca vai draga, ma asezasem pe locul ei. Nici nu mă asteptam la mai mult din partea ei, la ce minte are. Mă rog. I don't care. Dupa au mai urmat inca doua ore nasoale, una de romana si una de sport. La romana profa ne-a pus sa inventam o mica reclama despre cum ne-am pregătit noi vacanța. N-am avut nici cea mai mica idee ce sa scriu. Nu am avut o vacanța prea interesantă de data asta, probabil voi vorbi despre niște impresii de vacanța între-o postare, peste vreo doua-trei zile. Revenind la ora de romana. Ne-a pus sa citit prostiile scrise fara pic de chef, in fata clasei. Mersi Doamne ca ne-a luat in ordine alfabetica si nu a ajuns la mine. Aveam niște emoții extreme, mai ales cu timiditatea mea extrema, credeam ca o sa innebunesc, nu mai puteam. Am rasuflat usurata la sfârșitul orei, ca si cum totul ar fi fost ok. Urma ora de sport. Nemaipomenit, o ora unde nu făceam nimic. Sala de sport este asemeni unei jungle. Peste tot sunt mingi care sar peste tot lovi du-te de fiecare data, între-o parte se joaca băieții football. Vesnica lor activitate, pe bune, parca ar fii obsedati de acest sport. Înțeleg le place, dar nici sa joace numai asta, sa vorbească numai despre asta si orice sa aibă legatura cu football-ul. In alta particica, între-un colț unde se afla grupul piti, unde se găsește tot timpul cineva care sa arunce cu o minge care mai aterizarea pe acolo, in mine. In rest mai sunt cativa elevi care arunca la cosurile de basket. Pff, mie nu-mi place ora de sport, este mult prea plictisitoare.
Dupa inca trei ore lungi am ajuns in sfarsit acasa si am adormit cateva ore. Inca imi este somn.
Stiu ca nu este o postare prea lunga si nici interesantă, dar laptopul meu este la reparat si nu vreti sa stati sa tastati la un IPod.
Pai cam asta a fost pe ziua de azi. Si va rog sa scuzati greselile de tastare.
Noapte buna tuturor. Voi reveni Maine cu o noua postare.
See ya ;)
Azi a fost o zi nasoala. Timpul abea trecea, secundele erau interminabile, minutele se scurgeri cu incetinitorul, pur si simplu simteam ca totul s-a oprit in loc si ca nu se mai termina odata. Pe la jumătatea primei ore deja nu mai puteam, profa vorbea continuu, era o liniște monumentala in clasa, iar eu mă uitam din cinci in cinci secunde la ceas, care parca era stricat si se blocase. Mdap, cam asta o sa fac in postarea de azi, mă voi plânge pentru nimicuri. Revenind. Dimineața m-am trezit la o ora imposibila, la 06:10. Nu-mi venea sa cred cat de întuneric era afara, ma uitam uimita pe geam si credeam ca este miezul nopții. Când am ajuns la școala, spre marea mea mirare, am ajuns prima. In școala nu mai erau prea multi elevi pe acolo.
Nu peste mult timp, a venit minunatul grup piti si a urmat o mica cearta între mine si una, Teo. Mama, imi venea sa o iau la bătaie. Aia comenta doar ca sa se afle in treaba si ca sa mă enerveze pe mine, ca vai draga, ma asezasem pe locul ei. Nici nu mă asteptam la mai mult din partea ei, la ce minte are. Mă rog. I don't care. Dupa au mai urmat inca doua ore nasoale, una de romana si una de sport. La romana profa ne-a pus sa inventam o mica reclama despre cum ne-am pregătit noi vacanța. N-am avut nici cea mai mica idee ce sa scriu. Nu am avut o vacanța prea interesantă de data asta, probabil voi vorbi despre niște impresii de vacanța între-o postare, peste vreo doua-trei zile. Revenind la ora de romana. Ne-a pus sa citit prostiile scrise fara pic de chef, in fata clasei. Mersi Doamne ca ne-a luat in ordine alfabetica si nu a ajuns la mine. Aveam niște emoții extreme, mai ales cu timiditatea mea extrema, credeam ca o sa innebunesc, nu mai puteam. Am rasuflat usurata la sfârșitul orei, ca si cum totul ar fi fost ok. Urma ora de sport. Nemaipomenit, o ora unde nu făceam nimic. Sala de sport este asemeni unei jungle. Peste tot sunt mingi care sar peste tot lovi du-te de fiecare data, între-o parte se joaca băieții football. Vesnica lor activitate, pe bune, parca ar fii obsedati de acest sport. Înțeleg le place, dar nici sa joace numai asta, sa vorbească numai despre asta si orice sa aibă legatura cu football-ul. In alta particica, între-un colț unde se afla grupul piti, unde se găsește tot timpul cineva care sa arunce cu o minge care mai aterizarea pe acolo, in mine. In rest mai sunt cativa elevi care arunca la cosurile de basket. Pff, mie nu-mi place ora de sport, este mult prea plictisitoare.
Dupa inca trei ore lungi am ajuns in sfarsit acasa si am adormit cateva ore. Inca imi este somn.
Stiu ca nu este o postare prea lunga si nici interesantă, dar laptopul meu este la reparat si nu vreti sa stati sa tastati la un IPod.
Pai cam asta a fost pe ziua de azi. Si va rog sa scuzati greselile de tastare.
Noapte buna tuturor. Voi reveni Maine cu o noua postare.
See ya ;)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)