Aproape doua zile de cand plange cerul. Parca nici ploaia nu mi-e cunoscuta, e prea calma si ma deprima. Nu are puterea sa ma miste nici dac-ar vrea. Raman terna c-o umbra de mov. Ma sacaie-n schimb moliciune ei, plata si cenusie, lipsita de candoare, dar si de putere, n-o pot compara cu nimic. E sacaitor pentru ca in mine se fac mereu comparatii. Visez ca sunt departe unde , umbra ta e inca a mea. Locul meu e acolo, nu aici. Si inca ploua ...si mi-e atat de dor de o imbratisare !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu