Clipe, momente si timpul ...

Cateodata chiar imi doresc sa pot oprii timpul sau sa il fac sa treaca mai repede, dar niciodata nu ma asculta. De fiecare data face total invers fata de ceea ce imi doresc eu. Prin simplul fapt ca trece sa nu repede, ma ucide, ma sfasie, ma distruge.

Cat de multi imi doresc ca unele clipe sa nu se mai termine niciodata, acele clipe de fericire, cand crezi ca totul este perfect si ca nu mai trebuie nimic schimbat. Desi e imposibil, eu imi doresc ca acele momente sa ramana vesnic interminabile, sa nu fie atat de usor de distrus.

Momentele de fericire nu tin mult, se termina chiar cand te simti cel mai bine, cand te astepti cel mai putin. Dupa fiecare moment de fericire inima se sparge in mii si mii de bucatele, niste bucati atat de taioase, de dureroase, pline de durere si tristete, o tristete care se accentueaza cu fiecare clipa care trece si devine din ce in ce mai ucigatoare si mai insuportabila, ramanand un gol interminabil in interiorul sufletului. Acel gol nu poate fii acoperit decat cu alt moment de fericire, acel moment care nu dureaza absolut de loc mult si se termina imediat. Este din nou urmat de clipele interminabile, care toata lumea isi doreste sa treaca cat mai repede, dar niciodata nu trec, doar se uita, atata timp cat golul este acoperit.

Dupa fiecare cilpa, secunda, minut care trece ceva se schimba, fie ca ne place acea schimbare, fie ca nu. Ne aflam intr-o schimbare continua, care poate nu ne convine, dar exista macar un moment in care ne ajuta sau ne place, in care ne bucuram ca ceva s-a schimbat.